Expoziţia „Istorie şi gastronomie. De la Kogălniceanu la Sanda Marin – Cărți de bucate, aparate și ustensile de bucătărie (1841-1940)”

Valorificând bunuri culturale aflate în patrimoniul instituţiilor partenere, dar şi obiecte din colecţia doamnei profesor Ana Ciornei – o apropiată colaboratoare şi susţinătoare a activităţii culturale a muzeelor menţionate – expoziţia îşi propune să aducă în atenţia publicului câteva cărţi de bucate şi caiete de reţete care au aparţinut unor personalităţi din elita Iaşilor, din perioada 1840 – 1940.

Dovedindu-se un deschizător de drumuri în mai multe direcţii, Mihail Kogălniceanu, gurmand şi mare iubitor al artei culinare, aşterne pe hârtie şi tipăreşte, împreună cu mai vârstnicul său prieten, Costache Negruzzi, o primă carte de bucate din istoria Moldovei, intitulată „200 de reţete de bucate cercate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti”. Prima ediție, publicată în 1841, nu a fost asumată oficial de autori, cartea prezentând doar o ştampilă cu iniţialele acestora. În „Iluzii pierdute” însă, publicată în acelaşi an, Kogălniceanu scria: „Atâta vă voi mai zice ca acum de curând am mai publicat – împreună cu domnul C.N., un alt Prometeu manqué ca şi mine –, o carte care, răsturnând toate puterile aşezate, călcând în picioare toate pravilele, primite de Adunare şi de obiceiul pământului, are să facă o revoluţie straşnică în toata Moldova – întru chipul de a face frigănele şi găluşte, vreau să vorbesc de o colecţie de 200 de reţete de feluri de bucate, care să ne facă cea mai mare reputaţie – între bucătăriţe – şi viitorimea recunoscătoare ne va da negreşit frumosul nume de: introducătorii artei culinare în Moldova. Suntem mulţumiţi şi cu atâta”.

La distanţă de aproape un secol, ieşeanca Cecilia Simionescu Zapan publică, sub pseudonimul Sanda Marin, o „Carte de bucate” care i-a adus celebritatea şi care o situează până astăzi între cei care au ridicat preocupările gastronomice la rang de artă. Născută în zorii celui de-al XX-lea veac, în 1900, Cecilia Simionescu a făcut parte din elita intelectualităţii ieşene, fiind fata celebrului profesor universitar Ion Simionescu, academician şi director al Editurii „Cartea Românească” din Bucureşti, editură care a publicat cartea în anul 1936. Cele două lucrări de referinţă, dar şi cele câteva cărţi şi caiete de reţete care se regăsesc în expoziţie arată constanta preocupare a elitei româneşti pentru a educa gustul concetăţenilor şi pentru a-i apropia de gastronomia românească de mare rafinament, bazată, e drept, pe împrumuturi care au fost adaptate mereu specificului local.

De asemenea, privind în timp şi aducând la suprafaţă reţete din alt veac, avem oportunitatea de a-l determina pe vizitator să înţeleagă faptul că un periplu gastronomic implică şi un periplu istoric, care permite scotocirea în depozite din muzee şi arhive, dar şi în sertare şi destine ale unor strălucite doamne din elita de altădată, pentru a demonstra că gradul de civilizaţie al unui popor este reflectat şi prin repere gastronomice. Câteva ustensile de bucătărie, obiecte destinate preparării şi servirii ceaiului, cafelei şi dulceţurilor, meniul servit invitaţilor la banchetul prilejuit de inaugurarea, în anul 1926, a Palatului Culturii, liste de cumpărături şi cheltuieli gospodăreşti, o trusă pentru picnic, tacâmuri şi pahare, toate acestea vin să completeze micul parcurs gastronomic.