Palatul Culturii: Deschis Miercuri – Duminică 10-17 | Închis Luni, Marți, Sărbători legale | Închis acum
Din dorința de a oferi vizitatorilor noștri virtuali posibilitatea de a se bucura de valorile patrimoniului muzeal în această perioadă, în care activitățile cu publicul sunt suspendate, în contextul măsurilor implementate de autorități pentru prevenirea riscului de răspândire a infecției cu noul coronavirus, vă propunem periodic o incursiune în colecțiile de patrimoniu ale muzeelor din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași.
Una dintre cele mai interesante piese expuse în prezent în Muzeul Etnografic al Moldovei este teascul de ulei de la Ruginoasa, județul Iaşi. Acest fapt se datorează atât sistemului său constructiv, cât și dimensiunilor remarcabile. Tipologic, acesta se înscrie în categoria teascurilor cu grindă, frecvent întâlnite în bazinul circummediteranean, unde sunt utilizate atât pentru obţinerea uleiului (din măsline), cât şi a vinului.
Teascul a fost achiziționat în 1960 de la Ion Rotaru, participant, alături de tatăl său, la construirea acestei instalații. El a povestit faptul că a căutat, împreună cu tatăl său, timp de trei săptămâni stejarul din care au făcut grinda teascului, pentru ca acesta să aibă simetria perfectă a ramurilor bifurcate. Tot din mărturiile sale s-a aflat că stejarul avea „400 de cercuri”, adică 400 de ani.
Teascul intra în componenţa unei oloiniţe ce funcţiona într-un şopron ce a fost construit după realizarea instalaţiei, lucru justificat de dimensiunile acesteia. Grinda teascului are o lungime de 8 m; capătul său gros era prins între doi stâlpi ce aveau înălţimea, deasupra solului, de 2 m și care erau îngropaţi în pământ până la adâncimea de aproximativ 3 m, pentru a se evita smulgerea lor în timpul funcţionării instalaţiei.
Trunchiul-grindă se bifurcă perfect simetric la capătul liber, la care este atașată o piuliţă de lemn tare (carpen) prin care trece şurubul fixat la partea de jos în masă (grapă). Construirea din două bucăţi a piuliţei face ca aceasta să poată fi cu uşurinţă demontată şi ajustată periodic, pentru a-şi păstra mereu pasul filetului egal cu cel al şurubului.
La acest tip de teasc, ca lest (greutate folosită pentru fixare, stabilizare) se folosea de obicei piatră de râu, dispusă într-o leasă din nuiele împletite.
La teascul de la Ruginoasa s-a folosit, drept contragreutate, o pereche de pietre de moară, pe care fostul proprietar le-a adus, de la o moară dezafectată din apropiere, folosind pentru aceasta carul tras de boi. Piatra superioară prezintă inscripția „Société Générale Meuliere. La Ferté-sous-Jouarre (France)”, atestând faptul că sunt realizate în această localitate din apropierea Parisului renumită pentru fabricarea de mori; această informație poate fi pusă în legătură cu documentele vremii, care menționează că la mijlocul secolului al XIX-lea francezii construiau la Iași prima moară cu aburi din Moldova, fapt ce a reprezentat debutul industriei morăritului în această zonă.