Palatul Culturii: Deschis Miercuri – Duminică 10-17 | Închis Luni, Marți, Sărbători legale | Închis acum
Patefonul este un model deosebit de elegant şi frumos executat din lemn de stejar în culoarea naturală, lăcuit, cu elemente decorative de culoare brun-roşcat, fiind alcătuit din două compartimente. Partea superioară conține camera de rezonanţă ce se închide cu două uşiţe ce au montate în ramă vitralii în stil Art Nouveau şi elemente traforate geometrice de culoare brun-roşcat. Pe un cadru de lemn sunt montate în diagonală coardele metalice acordate pe note muzicale, fixate în butoane speciale. Placa conţine un număr de 64 de butoane pentru prinderea acestora. Partea inferioară, prevăzută cu două uşiţe, conţine platanul pentru disc, braţul acustic mobil cu diafragma, două cutiuţe metalice amplasate la dreapta şi stânga platanului, pârghia pentru pornirea-oprirea platanului. Sub platan este montat mecanismul cu arc şi regulatorul de viteză. Central este fixată plăcuţa din alamă cu inscripţia: „Klingsor. IN-u.AUSL.PAT”. Lateral dreapta, la exterior, se află manivela pentru încordarea arcului mecanismului.
Nr. inv.: 9597
Autor: Krebs & Klenk
Datare: 1910
Intrare în colecție: 2008
Loc de păstrare: Expoziția temporară Instrumente de Muzică Mecanică în colecțiile Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”
DESPRE. Fonografe și Gramofoane
Înregistrarea vocii umane a fost posibilă datorită invenţiei, în anul 1877, a fonografului de către Thomas Alva Edison. Zece ani mai târziu, Emil Berliner obţine brevet pentru gramofon, iar din 1888 produce, prin galvanoplastie, multiplicarea discurilor din ebonită de pe matriţele ce conţineau prima înregistrare. La începutul secolului XX, pâlnia pentru amplificarea sunetului, specifică gramofonului, este înlocuită cu o cutie de rezonanţă, perfecționare care conduce la apariția patefonului.
Odată cu invenţia şi comercializarea pe piaţă a celor mai populare aparate mecanice, gramofonul şi patefonul, ce conţin sunetul înregistrat şi redat cu ajutorul discului din ebonită se conturează o dezvoltare puternică a industriei muzicale încă din primii ani ai sec. XX. Afaceri înfloritoare s-au născut în întreaga lume prin producţia şi comercializarea automatelor şi aparatelor muzicale sau a suporţilor destinaţi stocării şi redării sunetului.
DESPRE COLECȚIE. Automate muzicale din patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii “Ștefan Procopiu”
În anul 1958 este semnalată intrarea în colecție a primului automat muzical: un polyphon (Germania, sf.sec.XIX), care va fi înregistrat în registrul de inventar al Muzeului Politehnic (cunoscut sub această titulatură în perioada 1955 – 1994) cu numărul 404. Ulterior în 1962, apar spre achiziționare diverse și reprezentative tipuri de aparate muzicale și automate, precum: patefonul Pathé (Franța, 1920), provenit de la Simionescu V.Constantin din Constanța, cutia muzicală Voix Céleste (Elveția, cca.1880), cumpărată de la Popovici Corneliu din Iași și fonograful Graphophone (S.U.A, 1886-1897), achiziție de la Agarici Iustin din Galați. În anul 1966, Muzeul politehnic va deveni posesorul unei colecții care va permite deschiderea unei expoziții temporare în două camere. În urma succesului de care s-a bucurat, expoziția temporară va fi extinsă în șase camere fiind inaugurată, la 16 noiembrie 1972, ca expoziție permanentă cu titulatura „Înregistrarea și redarea sunetului”.
De-a lungul timpului alături de automate muzicale, colecția se îmbogăţeşte prin achiziţia unui număr apreciabil de suporturi de înregistrare a sunetului (cilindri cu pini, discuri perforate din carton sau din metal, cartele perforate, benzi perforate, cilindri pentru fonograf, discuri din ebonită şi vinil).
În prezent, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” conservă în patrimoniul său o unică şi valoroasă colecţie de automate muzicale (cutii şi ceasuri muzicale, simfonioane şi polifoane, orgi mecanice și organete, piane mecanice și pianole, orchestrioane, patefoane şi gramofoane), achiziționate din diferite orașe ale României, precum: Iași, Galați, București, Timișoara, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, Huși, care se fac remarcate prin caracterul lor de mărturii importante pentru istoria înregistrării şi redării sunetului. Utilizate cu precădere în prima jumătate a secolului al XX-lea şi admirate pentru mecanismul muzical ingenios construit şi design, automatele muzicale concentrează viziunea perioadei de început a erei industriale asupra conceptului de entertainment. Multitudinea de modele şi suporturi de înregistrare (cilindru cu pini, discuri de carton sau metalice perforate, benzi perforate, discuri de ebonită și vinil) îşi (re)găsesc un binemeritat loc al expunerii tematice în singurul muzeu de acest tip din România.