Palatul Culturii: Deschis Miercuri – Duminică 10-17 | Închis Luni, Marți, Sărbători legale | Închis acum
Orchestrionul Popper’s Bianca, unicat în România, este un automat muzical care conţine şase instrumente (pian, xilofon, tobă mare, tobă mică, triunghi şi talger) și un tablou alegoric, în mișcare, montat frontal. Instrumentele sunt comandate de un sistem pneumatic complex, în funcţie de programul de pe banda de hârtie perforată. Burduful principal este acţionat prin intermediul unui motor electric. Automatul funcţionează pe principiul aspiraţiei aerului. În momentul când perforaţiile benzii trec peste dispozitivul denumit flautul lui Pan, prevăzut cu 88 de orificii, se creează o depresiune a aerului, transmisă prin tuburi de plumb, la supapele corespunzătoare instrumentelor comandate. Cutia automatului este din lemn, decorată cu un tablou reprezentând un peisaj pictat pe sticlă, animat prin realizarea unor efecte (cascadă, trecerea unui avion, a unui zepelin şi a unui automobil pe un pod), puse în mişcare de un sistem de curele antrenate de motorul electric.
Nr. inv.: 3276
Autor:Popper&Co.,Fabrik Pneumatischer Musikwerke
Datare: 1910
Intrare în colecție: 1970
Loc de păstrare: Expoziția temporară Instrumente de Muzică Mecanică în colecțiile Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”
DESPRE. Orchestrioane cu bandă perforată
Prima pianolă a fost construită de americanul Edwin S. Votey în anul 1895 și comercializată de firma Aeolian Company. Pianolele au avut un mare succes fiind introduse pe piață în anul 1897 ( în S.U.A.), respectiv în anul 1899, în Europa. Versiunea germană a pianolei a fost „Phonola” fabricată şi vândută în mii de exemplare de către firma „Ludwig Hupfeld A.G”. Alt tip de automat din această categorie este pianina – pianola folosită pentru interpretarea directă şi automată.
DESPRE COLECȚIE. Automate muzicale din patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii “Ștefan Procopiu”
În anul 1958 este semnalată intrarea în colecție a primului automat muzical: un polyphon (Germania, sf.sec.XIX), care va fi înregistrat în registrul de inventar al Muzeului Politehnic (cunoscut sub această titulatură în perioada 1955 – 1994) cu numărul 404. Ulterior în 1962, apar spre achiziționare diverse și reprezentative tipuri de aparate muzicale și automate, precum: patefonul Pathé (Franța, 1920), provenit de la Simionescu V.Constantin din Constanța, cutia muzicală Voix Céleste (Elveția, cca.1880), cumpărată de la Popovici Corneliu din Iași și fonograful Graphophone (S.U.A, 1886-1897), achiziție de la Agarici Iustin din Galați. În anul 1966, Muzeul politehnic va deveni posesorul unei colecții care va permite deschiderea unei expoziții temporare în două camere. În urma succesului de care s-a bucurat, expoziția temporară va fi extinsă în șase camere fiind inaugurată, la 16 noiembrie 1972, ca expoziție permanentă cu titulatura „Înregistrarea și redarea sunetului”.
De-a lungul timpului alături de automate muzicale, colecția se îmbogăţeşte prin achiziţia unui număr apreciabil de suporturi de înregistrare a sunetului (cilindri cu pini, discuri perforate din carton sau din metal, cartele perforate, benzi perforate, cilindri pentru fonograf, discuri din ebonită şi vinil).
În prezent, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” conservă în patrimoniul său o unică şi valoroasă colecţie de automate muzicale (cutii şi ceasuri muzicale, simfonioane şi polifoane, orgi mecanice și organete, piane mecanice și pianole, orchestrioane, patefoane şi gramofoane), achiziționate din diferite orașe ale României, precum: Iași, Galați, București, Timișoara, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, Huși, care se fac remarcate prin caracterul lor de mărturii importante pentru istoria înregistrării şi redării sunetului. Utilizate cu precădere în prima jumătate a secolului al XX-lea şi admirate pentru mecanismul muzical ingenios construit şi design, automatele muzicale concentrează viziunea perioadei de început a erei industriale asupra conceptului de entertainment. Multitudinea de modele şi suporturi de înregistrare (cilindru cu pini, discuri de carton sau metalice perforate, benzi perforate, discuri de ebonită și vinil) îşi (re)găsesc un binemeritat loc al expunerii tematice în singurul muzeu de acest tip din România.