Palatul Culturii: Deschis Miercuri – Duminică 10-17 | Închis Luni, Marți, Sărbători legale | Închis acum
Fonograful este un model „Amberola 30” care utilizează cilindri speciali din ceară, denumiți BLUE AMBEROL, pentru audiția înregistrărilor. Aparatul conține mecanismul pentru antrenarea tamburului metalic pe care este introdus cilindrul din ceară, brațul fix terminat cu doza acustică originală, pârghia pentru pornire-oprire și manivela plasată la exterior-dreapta. Turația cilindrului este de 90 rot/min și durata de audiție de 2 min.
Sunetul este redat prin intermediul unei doze prevăzută cu un ac care se deplasează pe orizontală urmărind șanțurile gravate pe cilindru care produc vibrațiile diafragmei. Acest tip de fonograf este dotat cu doză specială tip Diamond C pentru citirea înregistrării de pe cilindrii din ceară. Frontal, în fața camerei de rezonanță este montat un grilaj metalic acoperit cu material textil. Pe cutia aparatului, frontal, imprimată semnătura atelierului Edison. În interiorul capacului este aplicată plăcuța de identificare a firmei cu seria nr.158439.
Nr. inv.: 9578
Autor:Thomas A. Edison Inc.Orange, New Jersey, SUA
Datare: 1915
Intrare în colecție: 2008
Loc de păstrare: Expoziția temporară Instrumente de Muzică Mecanică în colecțiile Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”
DESPRE. Fonografe și Gramofoane
Înregistrarea vocii umane a fost posibilă datorită invenţiei, în anul 1877, a fonografului de către Thomas Alva Edison. Zece ani mai târziu, Emil Berliner obţine brevet pentru gramofon, iar din 1888 produce, prin galvanoplastie, multiplicarea discurilor din ebonită de pe matriţele ce conţineau prima înregistrare. La începutul secolului XX, pâlnia pentru amplificarea sunetului, specifică gramofonului, este înlocuită cu o cutie de rezonanţă, perfecționare care conduce la apariția patefonului.
Odată cu invenţia şi comercializarea pe piaţă a celor mai populare aparate mecanice, gramofonul şi patefonul, ce conţin sunetul înregistrat şi redat cu ajutorul discului din ebonită se conturează o dezvoltare puternică a industriei muzicale încă din primii ani ai sec. XX. Afaceri înfloritoare s-au născut în întreaga lume prin producţia şi comercializarea automatelor şi aparatelor muzicale sau a suporţilor destinaţi stocării şi redării sunetului.
DESPRE COLECȚIE. Automate muzicale din patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii “Ștefan Procopiu”
În anul 1958 este semnalată intrarea în colecție a primului automat muzical: un polyphon (Germania, sf.sec.XIX), care va fi înregistrat în registrul de inventar al Muzeului Politehnic (cunoscut sub această titulatură în perioada 1955 – 1994) cu numărul 404. Ulterior în 1962, apar spre achiziționare diverse și reprezentative tipuri de aparate muzicale și automate, precum: patefonul Pathé (Franța, 1920), provenit de la Simionescu V.Constantin din Constanța, cutia muzicală Voix Céleste (Elveția, cca.1880), cumpărată de la Popovici Corneliu din Iași și fonograful Graphophone (S.U.A, 1886-1897), achiziție de la Agarici Iustin din Galați. În anul 1966, Muzeul politehnic va deveni posesorul unei colecții care va permite deschiderea unei expoziții temporare în două camere. În urma succesului de care s-a bucurat, expoziția temporară va fi extinsă în șase camere fiind inaugurată, la 16 noiembrie 1972, ca expoziție permanentă cu titulatura „Înregistrarea și redarea sunetului”.
De-a lungul timpului alături de automate muzicale, colecția se îmbogăţeşte prin achiziţia unui număr apreciabil de suporturi de înregistrare a sunetului (cilindri cu pini, discuri perforate din carton sau din metal, cartele perforate, benzi perforate, cilindri pentru fonograf, discuri din ebonită şi vinil).
În prezent, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” conservă în patrimoniul său o unică şi valoroasă colecţie de automate muzicale (cutii şi ceasuri muzicale, simfonioane şi polifoane, orgi mecanice și organete, piane mecanice și pianole, orchestrioane, patefoane şi gramofoane), achiziționate din diferite orașe ale României, precum: Iași, Galați, București, Timișoara, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, Huși, care se fac remarcate prin caracterul lor de mărturii importante pentru istoria înregistrării şi redării sunetului. Utilizate cu precădere în prima jumătate a secolului al XX-lea şi admirate pentru mecanismul muzical ingenios construit şi design, automatele muzicale concentrează viziunea perioadei de început a erei industriale asupra conceptului de entertainment. Multitudinea de modele şi suporturi de înregistrare (cilindru cu pini, discuri de carton sau metalice perforate, benzi perforate, discuri de ebonită și vinil) îşi (re)găsesc un binemeritat loc al expunerii tematice în singurul muzeu de acest tip din România.